Nelinişti nesfârşite

m-ai chemat
cu un anotimp mai devreme
ştii am chef să merg la mare
tu nu?
am luat fluturii şi mierea florilor din patul de iarbă
ochii deschişi unul spre celălalt
delurile moi ca un  trup iubit de femeie
şi-am plecat

îţi aminteşti anotimpul sabatic
umăr la umăr înotam în albastrul  sărat
marea noastră iubirea cu noi
şi întinderea curbă dinspre apă şi cer

au trecut două anotimpuri de atunci
depărtarea ne-a altoit  pe viţa lăsată acasă
am înfipt rădăcinile mai adânc
purtând amintirea spiralelor încolăcite
cu care  împărţeam orizontul în doi
și timpul la unu’ şi un pic

Anunțuri

Restul e deşertăciune

Restul e deşertăciune
poezii pentru infantă

Vrei să mă simţi alături?
ghemuieşte-te aici lânga inima mea
lânga locul însemnat din care Dumnezeu
i-a luat o coasta lui Adam şi
fără nici un artificiu de inginerie genetică
a creat-o pe Eva

dacă te-aş pune in locul coastei lipsă
dupa ce voi închide carnea la loc
umflătura ar fi insesizabilă pentru că
eşti la fel de mare cu totul
şi atunci
tic tacul inimii mele va rezona în coasta inimii tale
şi fabuloasa operaţie de transplant
va închide sub ea doua inimi
ce vor bate in doua coaste asemenea

îndraznesc şi te strâng cu forţă
la inceput iţi vei simţi trupul sfâşiat
puţin de durerea impactului apoi
fierbinţeala te-ar topi în adâncul inimii mele
prin albastra inconsistenţă
ce ne desparte in văzduhul conexiunii

uite! iţi sprijini capul in umărul meu
şi eu abia iţi ating cu obrazul părul
din varful creştetului în care imi infig genele negre
ţi-e teamă de înserarea care te osteneşte?
mi-e frică de oboseala care te insereaza
într-un monoton si fără relief cotidian
de fapt, nu vreau nimic decât
să te strâng în pieptul meu

altceva? nimic

asteptand primavara

astăzi
la fel ca ieri
şi ca-n celelalte zile
aşteptam primăvară

povara de frig ne covârşeşte
nu ne striveşte speranţa

şi
în fiecare zi
o luăm de la capăt
legăm în mod trainic
şi în ordine bine stabilită
părţile componente ale fericirii
construind-o astfel
sub povară frigului

prima ninsoare

26 noiembrie 2009
a dat astazi prima ninsoare

cu sufletul din gura privesc uluit
milimetrul alb de curatie si-mi zic ca trebuie asa sa arate
iarna vazuta prin poarta raiului

dupa cateva clipe Domnul a preschimbat neaua in apa
a curatat pamantul de patimile noastre
si L-a pregatit pentru nasterea Sa

trei focuri arde pe lume

nu ne mai apartine timpul
si ma intrebi printre ganduri
cum arde in mine singuratatea
langa cei carora le apartin
si pe care la un loc ii iubesc,
langa timpul pe care mi l-am umplut
pana la refuzare fara tine.

timpul nu ne mai apartine
nu imi apartine nici macar
timpul meu mie

ca sa-ti raspund la intrebare
as putea sa-ti spun ca arde la fel
ca si cand
as fi fost impreuna cu tine
ca si cand
as fi fost impreuna cu mine

*

tu crezi ca orasul meu e albastru
si culmea e chiar portocaliul sau vestjit
ce se plimba de la rosu
la galben
la verdele frunzelor,ruginit

si cenusiul ce curge incet pe pamant
e obturat de dansul furtunos al vestedelor portocalii
inaltate la ceruri de vant
pana pe deasupra copacilor si caselor

albastru e doar frigul ce ne patrunde
prin decolajul fostelor iubiri
esuate in nisipul plictisului cotidian
albastra e doar lumina ce cade la pamant
trunchiata de umbrele noastre

arhetip-cuhnie-mogosoaia-mai’08

samanatorul
Cine mai aude in zumzetul zilelor noastre glasul ce striga ca in pustie : ”Gatiti calea Domnului! Drepte faceti cararile lui!”… Omul contemporan, prea putin diferit in esenta sufletului sau de cel de acum doua milenii, este interesat de ceea ce este iesit din tipare,miraculosul si magicul, lasand pe plan secund minunatul, principalul atribut al creatiei. Un fir de iarba este mult mai complex in alcatuirea sa, decat putem cuprinde cu mintea si totusi ignoram asta ,furati de cine stie ce miraj. „Cat de minunat esti Doamne, toate intru intelepciune le-ai facut!”
Psalmii par ca au fost scrisi acum,nu si-au pierdut cu nimic din prospetime sau adevar. Exista continuitate de perceptie. Fondul afectiv uman nu s-a schimbat semnificativ chiar daca au trecut mii de ani. Aceste permanente mentale as putea sa le numesc structuri arhetipale. Arhetipul este o constanta sau o tendinta esentiala a spiritului uman. Este o schema de organizare a imaginarului colectiv, ce se transmite de la o generatie la alta, chiar daca materialul cu care lucreaza fauritorul depinde de timpul in care ne aflam.
In Pateric parintii ne invata ca sufletul este un vas pe care il umplem cu posibilitatile noaste de cunoastere, sau il curatam prin smerenie si rugaciune pentru a primi revelatia uimirii in fata creatiei dumnezeesti. Duhul Sfant se pogaora asupra iconarului, fiind impreuna lucrator cu acesta. Este domeniul supranaturalului din creatia artistica, ce poarta amprenta sacrului.
picture-044
O sustinere teoretica diseca la infinit conceptul, forma si actul imaginarii, incat in loc sa descifreze, risca sa sufoce discursul plastic. De aceea aleg sa fac o sustinere ‘’teoretico-afectiva’’. Nebunii si copiii spun adevarul. Si artistii il spun, avand inocenta copiilor si libertatea nebunilor. In majoritatea cazurilor il imbraca in haina frumoasa a metaforei. Jupuirea acesteia de pe carnea lucrarii este dureroasa, poate dauna puritatii perceptiei.
In 2001, la inceputul acestei serii a fost ideea de a transpune, pe o placa de linoleum de 44x84cm, un desen cat o jumatate de palma . L-am ales dintr-o serie de desene in care, plecand de la stilizarilor icoanelor pe sticla si acelora pe lemn, am incercat sa sap inspre originile ancestrale ale celor doua tipuri de exprimare , spre varsta de aur , cand oamenii traiau in comuniune cu zeii. Portretul, curatat de detaliile comune in perceptia vizuala(ochi,nas, gura),cauta esentele si ducea imaginea intr-o zona a primitivismului crestin al catacombelor. Tehnica daltuirii asigura o precizie asemanatoare zgrafitarii paleocrestine sau a incizarii grundului icoanelor. Matricea, cuprindea in reteaua de linii ca un cocon de fluture, un portret descarnat, ascetic, cu ‘’ochii’’ in varful fruntii (doua sfredeliri hieratice si hipnotizante – simbol al cunoasterii absolute, facute sa vorbeasca,nu sa vada. Spirala este simbolul legaturii intre microcosm si macrocosm. Ochii spirala ce sfredelesc fruntea sunt ochii mintii,stapani ai cunoasterii.De asemeni, inversarea nivelurilor fruntii, disparitia pilozitatii faciale, transforma imaginea intr-un portret al sufletului, care se construieste in ordinea importantei : ochi, minte trup, peste care troneaza Cuvantul.
picture-072
O imagine alcatuita din linii si puncte, ce tinde sa se spulbere, agita suprafata si transmite o stare de tensiune interioara. Cuvantul sustinea lumea mea interioara sa nu se prabuseasca; in lucrari canonul vizual, face acelasi lucru pentru imagine. Recompus din farame, portretul lui Iisus e tesut pe o urzeala de simboluri vizuale si metafore plastice. Desenul ales era inspirat de icoana romaneasca pe sticla Iisus cu vita de vie: din coasta impunsa cu sulita creste o tulpina de vita de vie cu struguri enormi(o metafora vizuala a sacrificiului innoitor); dintr-unul Iisus stoarce cateva picaturi in potir. In icoana apar:crucea(simbolul sacrificiului), cercul (simbol al continuitatii jertfei, in formula: sange, vita, strugure,vin si iar sange),patratul(stabilitate, echilibru), dreptunghiul(pamantul), rombul(glorie). Iisus este si jertfa si jertfitor. De asemeni, in Troita lui Andrei Rubleov gasim aceleasi simboluri:cruce, romb,dreptunghi, patrat, cerc, in care se inscriu cei trei ingeri. Este simbolizat si altarul de jertfa alb( puritate), copacul vietii ce creste din Iisus. In plus, casa lui Dumnezeu- simbolul Tatalui si Stanca ( muntele Tabor) deasupra Sfantului Duh. Ingerii laterali (ce simbolizeaza pe Dumnezeu Tatal si Duhul Sfant) formeaza potirul de jertfa pentru cel din mijloc. Jertfa este cuvantul lui Dumnezeu (clopotul ce se aude in cele patru colturi ale pamantului). Sub potir, printr-o palnie, jertfa se scurge sfintind lumea.
picture-0321
In prelegerile sale despre ingeri, Andrei Plesu spunea ca daca tot nu ne putem iubi dusmanii (avem momente cand nu ne putem iubi aproapele, ne este indiferent sau chiar il uram) sa incercam sa ne gandim la ingerul lor pazitor. Hatru, afirma ca daca ne gandim cat munceste ingerul sa-l aduca pe calea cea buna il vom privi cu deferenta macar pe pazitorul dusmanului. De asemeni, suntem ingaduitori cu barna din ochiul nostru si intransigenti cu paiul din ochiul vecinului. ’’ Legatura dintre eu si ceilalti, dintre noi si ceilalti se exprima printr-un sistem complex de alteritati. Acest joc functioneaza in toate registrele, de la diferenta minima pana la alteritatea radicala, aceasta din urma impingandu-l pe celalalt dincolo de limitele umanitatii, intr-o zona apropiata de animalitate sau divin( fie prin deformarea unui prototip real, fie prin fabulatie pura). Orice raport interuman si orice discurs despre om trec inevitabil prin aceasta grila a imaginarului. Intr-un sens mai larg, alteritatea se refera la un intreg ansamblu de diferente: spatii si peisaje diferite, fiinte diferite, societati diferite, asociind astfel geografia imaginara, biologia fantastica si utopia sociala. Ultima sa consecinta este o lume faramitata,fascinanta si nelinistitoare in acelasi timp’’.(Lucian Boia- Pentru o istorie a imaginarului).
Dar sa revin la iubirea fata de aproapele. Este in firea animalelor sa urmeze calea instinctelor , aceasta concretizandiu-se in conservarea speciiilor. In firea oamenilor lucrurile stau diferit: neinfranarea unora din instinctele biologice poate duce la ruperea fragilelor echilibre interuman sau a celui natural din ecosistem; cei necontrolati se pot prefac in ”monstri”, avand pe mana infinite posibilitati distructive. Sacrificiul de sine, generat de dragoste, este opusul neinfranarii. Atat de mult a iubit Dumnezeu lumea ca a dat pe fiul sau ca jertfa pentru curatirea pacatelor ei. Iata arhetipul: Dragostea jertfelnica .
Apostolul Pavel a definit dragostea drept calea care le intrece pe toate, in epistola intai catre corinteni:
”De-as grai in limbile oamenilor si ale ingerilor, iar dragoste nu am, facutu-m-am arama sunatoare si chimval rasunator.
Si de as avea darul proorociei si tainele toate le-as cunoaste si orice stiinta,si de as avea atata credinta incat sa mut si muntii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.
Si de as imparti toata avutia mea si de as da trupul meu ca sa fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseste.
Dragostea indelung rabda; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieste, nu se lauda nu se trufeste.
Dragostea nu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale, nu se aprinde de manie, nu gandeste raul.
Nu se bucura de nedreptate ci se bucura de adevar.
Toate le sufera,toate le crede toate le nadajduieste, toate le rabda.
Dragostea nu cade niciodata.”
picture-068
Arhetipului dragoste ii corespunde ca simbol principal potirul de jertfa. Acesta continand in interiorul sau portretul lui iisus alcatuit din alte simboluri este in acelasi timp jertfa si vasul sacrificiului. O dubla natura asemanatoare gasim si la Rubleov (Tatal si Duhul sfant, consubstantiali cu Iisus, formeaza potirul) si in icoana Iisus cu vita (iisus este si jertfa si jertfitorul).In”Arhetip”, sub potir, pe masa de jertfa apar doua cercuri cu centrul marcat care simbolizeaza pe Tatal si Duhul Sfant, intregind persoana treimica si stand la baza jertfei fiului. Altarul de jertfa, pe care se afla potirul, are si forma de clopot, simbol al cuvantului ce se revarsa din lucrare.
La Rubleov, arborele cosmic marcheaza verticala crucii. Si la icoana pe sticla, pomul vietii apare in dubla varianta:vita de vie si crucea(care e cioplita din arborele nemuririi sau al cunostintei binelui si raului), cele doua simboluri intrepatrunzandu-se. Suprapunerea in profunzime a celor doua simboluri(arborele cosmic si crucea) face trimitere spre arhetipurile :
_cosmos viu, in vesnica devenire,transformare
_ciclul moarte si regenerare
_comuniunea intre cele 3 niveluri ale cosmosului: subteran, pamant si cer
_centrul lumii, care acopera intreg domeniu de gandire de la Dumnezeu la om, stabilind raporturile dintre pamant si cer.
De asemeni, cele doua icoane suprapun pomul primului legamant (care incalcat de om duce la pierderea legaturii cu vesnicia si descoperirea noii conditii umane) si pomul noului legamant (arborele crucii, al mantuirii de pacate- salvarea din conditia de muritor). Metafora Hristos- arborele vietii, axa lumii, centru al universului, scara catre cer e subliniata si de cresterea pomului vietii din Iisus. Hristos contine si radacina arborelui sacru.
picture-047
In „Arhetip”, matrita grafica simbolul pomului vietii cuprinde in contururile sale potirul de jertfa, care la randul sau contine portretul lui Hristos. interferenta vizuala a celor trei simboluri(arbore, potir, portret) ar putea fi metonimia impreunarii conceptelor sacru ,jertfa si om.Hristos din potir este bautura euharistica. In proscomidiar se zugraveste Iisus prunc binecuvantand lumea cu ambele maini, aflat in potirul de jertfa. Revenind la gravuri, deasupra portretului. Cuvantul lui Dumnezeu din evanghelie sugereaza cerul spiritual. Peste tema Hristos ca pom al vietii se suprapune cea a arborelui care intruchipeaza comunitatea crestinilor (la fel ca in parabola grauntelui de mustar si in epistola intai catre corinteni a apostolului Pavel care transforma comparatia astfel „ fratilor, voi sunteti trupul lui Hristos si fiecare in parte madularele lui”:vita de vie cu mladitele.
De 3 ani ingrijesc cativa butuci de vie, si sunt fascinat de contrastul dintre rugul batran, ce pare lipsit de viata, si mladitele tinere , regenerarea fiind mai spectaculoasa decat la arbori. Vita batrana ignora pielea ce i se exfoliaza lucrand doar pentru pruncii tineri. In evanghelia dupa Ioan, Iisus continua astfel comparatia: „Eu sunt vita cea adevarata si Tatal Meu este lucratorul. Orice mladita care nu aduce roada intru Mine, El o taie: si orice mladita care aduce roada, El o curateste, ca mai multa roada sa aduca”. Si de la curatire pornind, pot vorbi de o a doua metafora ce tine de tehnica lucrarilor ( dupa faramitarea imaginii, recompunerea intregului din linii si puncte): purificarea , transfigurarea materiei prin duh (in icoana bizantina, spiritul transcende carnea luminand chipurile dinlauntru). Lumina lina a sfintei slave a tatalui ceresc. Este focul ce curateste, fara a distruge. Spectacolul vizual consta in dialogul dintre pulberile negre sau brune ce maculeaza calcul, lasand dare ca de scrum, sau il sufoca aproape in totalitate si focul care nu arde ci transcende materia si o curateste
picture-053
Fiecare varianta de imprimare descopera sau ascunde diferitele simboluri din care este alcatuit portretul :
_ ochii spirala ce penetreaza fruntea sunt ochii cunoasterii absolute
_ @ @ infinitul spiritual (sacrul) se rupe in doua pentru a cobori si umple de
Y slava sa finitul material(profan ) . chenoza, desertarea de slava
_ Y(simbolul unicului si dualului in acelasi timp), este si simbolul treimii. De asemeni, simbolizeaza potirul , sacrificiul.Spre deosebire de ulcica, ulcior, oala( pe care am putea-o semnifica prin litera U), care ar fi simbolul depozitarii, al pastrarii, al conservarii.
_ liniile oblice(inspirate din modul de tratare al luminilor la Teofan grecul), simbolizeaza pe rand scara catre cer, ranirea, lapidarea sufletului si trupului sau sageti ce spiritualizeaza materia, penerand-o transcendental spre cuvant
_ gura (singura ce are o tratare grafica apropiata de senzorial) e impietrita intr-o grimasa de mutenie: cunoasterea revelatorie nu poate fi transmisa folosind limbajul obisnuit.
De asemeni, suprapunerea formelor portret, potir, arbore creeaza o serie de simboluri subordonate:
_ varf de sulita infiptin cuvant(cer)
_pasare
_ pestera
_insula sau corabia
_turla
Pe lateralele portretului, boabe de struguri enorme,inspirate din icoana pe sticla ,sustin portretul, ca atribut al generozitatii proniei . Acestea sunt sectionate, deci jertfite,si fac trimitere spre o alta imagine arhetip:sanul matern. Suprapunerea celor doua simboluri boabe de strugure si sanul, sugereaza cele doua alimente arhetip: vinul(bautura noului legamant , ce sfintrste creatia) si laptele matern(in credinta populara, cei „intorsi de la tata”, adica cei care, intarcat fiind,beau din nou lapte matern, dobandesc puteri miraculoase). Legatura trainica ce se stabileste intre mama si copil este consonanta cu legatura Dumnezeu- creatie. Pentru a fiinta, omul creat are nevoie de sangele jertfei lui Hristos asa cum pruncul are nevoi de laptele matern. De asemeni, trimite cu gandul la Maica Domnului cu lapte hranitoare (Galactophylussa). Dumnezeu, desertandu-se de slava, se intrupeaza si se hraneste din creat.
picture-056
Ideograma, pictograma,icon-ul din limbajul calculatorului, pictografia au in comun faptul ca reprezinta obiecte,idei, cuvinte sau expresii. Asemeni, prin reprezentare grafica, icoana deschide o fereastra spre Dumnezeu.
In Spiritul formelor, Elie Faure preia fascinat mesajul unui mit polinezian care spune ca un zeu nu exista pana cand nu primeste o forma. Continua nostalgic:modelatorul de zei stie ca, inevitabil, nasterii in forma a unui zeu ii urmeaza in timp transformarea imaginii sale intr-un idol de bazar si dupa aceea moartea.De asemeni, in alta ordine de idei, afirma ca, in timp ce muzicianul aduna in jurul sau eroii, pictorul ii contine. Mai repede sau mai incet, totul se transforma, materia curge incet in alte matrite, schimbandu-si forma doar, nu si esenta. De- a lungul timpului, fiecare artist si-a marturisit credinta in opera sa. Andrei Rubleov, Parvu Mutu, Savu Moga, sunt doar trei exemple ce imi vin acum in minte din numarul urias de artisti iconari, care, din smerenie si dupa obicei, nu ne-au lasat prea multe date despre viata lor, dar si-au lasat icoanele zalog. Pictorul pune si o farama din el in fiecare lucrare;poetul la fel: „adevaratul chip al sufletului meu, chinuit de umbre si vinovatii, cel pe care-l vad zeii si, poate,si oamenii!” Borges. Extraordinar si cutremurator!Numai pot spune nimic.
Luati,priviti! Acesta este sufletul meu care pentru sine se smereste spre iertarea pacatelor!

picture-059