draga mea (din ciclul poetului de serviciu)

draga mea,
ce bine căieşti
ce mirare că scriu
cuvintele ard ne simţirea banalului
spune-mi orice despre tine
ca la andrieş cât mai puţine lucruri
vorbeşte-mi mai mult despre cearcăn
cum înţelepciunea îţi îngustează vederea milimetru cu milimetru
cum rămâi singură în biblioteca trupului tău
înconjurată de o ceaţă gri şi de bube purulente care te mănâncă îngrozitor
şi te fac să doreşti să lepezi de pielea albă cu solzi mai frumoşi decât solzii şarpelui spun (de solzii dinozaurilor nici nu poate fi vorba aici, nici măcar nu ar fi trebuit să îi „pomonesc”,numai fii-miu luca poate stâlci în aşa hal aşa derivatul de la pomană)
dar mai ales povesteşte-mi da povesteşte-mi
cum boala incurabilă(alta decât banala metastaza în care mi-am pierdut tatăl, bunica, prietenul)
povesteşte-mi cum boala ta incurabilă
te-a vindecat de doruri
şi asta doar pentru că
în genunchi te rog
fiind un poet de serviciu
îs masochist de profesie.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s