de dragoste, mai ales

Restul e deşertăciune
poezii pentru infantă

Vrei să mă simţi alături?
ghemuieşte-te aici lânga inima mea
lânga locul însemnat din care Dumnezeu
i-a luat o coasta lui Adam şi
fără nici un artificiu de inginerie genetică
a creat-o pe Eva

dacă te-aş pune in locul coastei lipsă
dupa ce voi închide carnea la loc
umflătura ar fi insesizabilă pentru că
eşti la fel de mare cu totul
şi atunci
tic tacul inimii mele va rezona în coasta inimii tale
şi fabuloasa operaţie de transplant
va închide sub ea doua inimi
ce vor bate in doua coaste asemenea

îndraznesc şi te strâng cu forţă
la inceput iţi vei simţi trupul sfâşiat
puţin de durerea impactului apoi
fierbinţeala te-ar topi în adâncul inimii mele
prin albastra inconsistenţă
ce ne desparte in văzduhul conexiunii

uite! iţi sprijini capul in umărul meu
şi eu abia iţi ating cu obrazul părul
din varful creştetului în care imi infing genele negre
ţi-e teamă de înserarea care te osteneşte?
mi-e frică de oboseala care te insereaza
într-un monoton si fără relief cotidian
de fapt, nu vreau nimic decât
să te strâng în pieptul meu

altceva? nimic
+++

dragostea cea de pe urma

pana la ultima picatura sarata
trupul tau asudat ti-l absorbesc in sarut
gadil cu narile aburul amurgului incalcit
in inelele parului portocal
mangai ating coapsa ta de femeie frumoasa
a piciorului ce paseste
in cea din urma lumina de soare a zilei
si te iubesc finit infinit

si te iubesc finit infinit
in cea din urma lumina de soare a zilei
a piciorului ce paseste
mangai ating coapsa ta de femeie frumoasa
in inelele parului portocal
gadil cu narile aburul amurgului incalcit
trupul tau asudat ti-l absorbesc in sarut
pana la ultima picatura sarata

***

declaratie de dragoste

in aburul iscat de falfaitul oboist al aripei de inger
astept sa cad pe muchia de cutit a vietii
si sa fac preaplinul sufletului cu suflet
a carnii cu carne
cand voi fi respirat de douasprezece ori
cate douasprezece anotimpuri

de douazecisipatru de ori cate
douasprezece anotimpuri voi astepta
talpa piciorului tau
spulberand cenusa trupului meu
sa mangaie

nici o secunda
dintii nesatiosului caine nu vor fi fost indestulati
de carnea ta genitala

***

poezie pentru mobil

zi de zi
de la rasarit la apus
se misca monoton
soarele asta ciudat
a ochilor tai
frumoasa tristete albastra
iubind

iubind
frumoasa tristete albastra
a ochilor tai
soarele asta ciudat
se misca monoton
de la rasarit la apus
zi de zi

***

din eminescu

astazi plange tresarind in cercuri albe
cu lacrimi de iubire a invatat a muri
tacut si chinuit sufletul meu pe-oglinda-i de unde
o pata ca de sange rasfrange-n tacere fantasticul purpur
l-a inflorit respiratia rece a corpului meu
priveste-ti sanul stang iubito

priveste-ti sanul stang
l-a inflorit
o pata ca de sange
tacut si chinuit sufletul meu
cu lacrimi de iubire
astazi plange

iubito
respiratia rece a corpului meu
rasfrange-n tacere fantasticul purpur
pe-oglinda-i de unde
a invatat a muri
tresarind in cercuri albe

***

exercitiu de fericire

albastrul ochilor dogoriti limpezi
frumoasa tristete
maini unele intr-altele
amestecate fierbinte deasupra jarului
brate in brate adunam
doua cate doua bataile inimilor
buze lipite ce refuza
cuvinte desertate de rosturi
ingandul meu spunand ingandului tau
ce mult te iubesc.

***
romica pentru julieta

intr-un aberant proces impotriva singuratatii
in care as putea fi acuzat de melancolice depresiuni
indurerat ca nu am dreptul la nici macar un singur apel
urasc telefoane si distante

voi canta pentru dragoste peste privirea de dupa uitare
impotriva capatanii obisnuintei cu viata si cu moartea
fericit nefericit sufletul meu te va iubi
golit infinit

am tulburat tristetea ce sta ca praful pe paianjen
pasarea ce se dezbate din gura sufletului
amestec intre dinti fiere din iarba fiarelor
convins fiind de asta durere ce merita orice nota de plata
inclusiv bacsisul.

***
de dragoste, mai ales

pe panza sufletului indragostit
pata alba din albul carnii
mireasma aramie din sudoarea dragostei
atingerea purpurie a buzelor
e amintirea

pe panza ochiului incrucit
iti deseneaza gura
rosul adulmecat ce limpezeste albul de smalt
mai sus de bujorul obrajilor doua fire de iarba
iti zugravesc ochii

pe panza fierbinte a mintii sub spirala buricului tau
spirala nesfarsita a vietii se contopeste cu
triunghiul pubisului carnoasele celule din
golul visceral

pe panza carnii,laptele dragostilor
tasneste din sfarcuri
alb –moale- flamand – tacut ma strang
ma cuprind ochi-brate buze-coapse
ce strapung

pe panza timpului, ignoram secundele
ne framantam dragostea
pana cand voi fi scurs
din mine-n tine
samanta vietii

panza mortii ne va-nveli-n tacere
panza pamantului ne va infasura-n uitare

***

iubita mea iarna

in tacarea noptii inima si ceasul bat asteptarea
cand vei veni noi vom schimba pentru o clipa
cuvintele in sentimentul fericirii
iubita mea frumoasa de zapada
mi-e dor de albul tau

visand la frumusete stau tintuit in casa
de gerul ce crapa spartura de piatra
gheata m-asteapta s-o despic cu toporul
in apa raului ce isi urmeaza calea dedesubt
voi scufunda naluca inc-o data

iubita mea mai alba ca zapada
mi-e dor de tine de frumusetea ta

zile frumoase de iarna vor incalzi sufletul meu
si vor insanatosi trupul
minunat, soarele va creste-n cadura
si va dezlega pamantul de ape

iubita mea frumoasa ca zapada
mi-e dor de tine de albul tau.

***
pisica mea portocalie

pisica mea portocalie
bea apa cu lamaie
si mananca serbet
violet
eu o admir
si respir

*

pisica mea portocalie
imi toarce la piept fericita
din cer cad valuri albe de omat
iar eu ma pravalesc in amintiri
uit ghemul cald ce da din coada bucuros
suparata scuipa
si isi arata gherutele
asa imi trebuie daca traiesc melancolind

*

pisica mea portocalie nu e acasa
a pornit oare sa vaneze fluturi corai?
sau sa pescuiasca agintii pesti?
privesc pe geam si o vad in spatele blocului
tavalindu-se in putinul alb neatins de soarele primaverii
ooo !!!!!!!!!!! ce gustoasa e zapada asta pe duca

***
trei focuri arde pe lume

nu ne mai apartine timpul
si tu ma intrebi printre ganduri
cum arde in mine singuratatea
langa oamenii, florile si pomii
carora le apartin
si pe care la un loc ii iubesc
langa timpul pe care mi l-am umplut
pana la buza refuzului

timpul nu ne mai apartine
nu imi apartine nici macar
timpul meu mie

ca sa-ti raspund
as putea sa-ti spun ca arde la fel
ca si cand
as fi fost impreuna cu tine
ca si cand
as fi fost impreuna cu mine

*

tu crezi ca orasul meu e albastru
si culmea e chiar portocaliul sau vestjit
ce se plimba de la rosu
la galben
la verdele frunzelor, ruginit

si cenusiul ce curge incet pe pamant
e obturat de dansul furtunos al vestedelor portocalii
inaltate la ceruri de vant
pana pe deasupra copacilor si caselor

albastru e doar frigul ce ne patrunde
prin decolajul fostelor iubiri
esuate in nisipul plictisului cotidian
albastra e doar lumina ce cade la pamant
trunchiata de umbrele noastre

Anunțuri

5 comentarii la “de dragoste, mai ales

  1. anca spune:

    amintiri portocalii

  2. anca spune:

    Asteptam sa postezi si alte poezii

  3. anca spune:

    Profund…Cred ca orasul e albastru

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s