capricii fara forma

inger cazut

plang| asemeni bulgarelui de zapada
lacrima ce se rostogoleste
antreneaza o avalansa de sentimente
intr-o calamitate sufleteasca devastatoare

intregul eu se prabuseste printr-un hohot magnific
intr-o prapastia desavarsita impreuna
cu lacrima rostogolita la vale de sufletul
paralizat

dupa un timp frica ce-mi ingheata sangele pe oase
dispare n-o mai simt
dupa alt timp se prabuseste din mine confuzia
odata cu ele pier si secundele

abia acum privesc in jur

un hau imens si fara consistenta
foarte frumos de altfel senin si transparent
ma bucura ca pot sa inot sau sa zbor
din loc in loc acelasi indicator leviteaza

doar sensul e altul

numar cateva zeci de mii pana ma plictisesc.
alung nelinistea ce incolteste
ce conteaza ma voi zdrobi
de peretii fundul sau buza prapastiei

am uitat si ce a provocat prabusirea
casc ochii| e aiurea
sunt in patul meu de acasa si nu recunosc
nimic altceva din jurul meu

privesc prin fereastra necunoscuta si nu vad
decat alte ferestre|ceva e in neregula
ma sufoc| ma zvarcolesc inspirand
nimic nu e la fel pentru ca

in camera lipseste aerul

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s