la capatul curcubeului

la capatul curcubeului
cu ochii larg deschisi
visam colorat
prea multa asteptare
prea multe asteptari

vine caldura si invie vara
mic furnicar orasul nostru
forfoteste
In haotice roiuri la deal si la vale
se vantura spre a se racori concitadinii

respiram fierbintele aer
udati de-aceeasi posibila
ploaie cu soare

casc toropit de zapuseala
cu pixul innegresc hartia
golindu-i rezervorul doar imi
umplu timpul

***

iulie

ploua cu soare
picaturi de foc izbesc pamantul
milimetru dupa milimetru
oceanul de lava acopera jumatate de glob
inghite mistuind laolalta apa, sol, aer
si viata ,in salbaticul dans al mortii

*

caldura vaporizeaza apa din pesti
si extrage aerul din pasari pasarile
creierii fierb bolborosind in capatana craniana
ultima ramasita de inchipuire
dorul de viata sublimeaza in singurul
inconfundabil dor

*
sa ne potolim cumplita seceta
macar din cand in cand
la fantana cu cumpana dragostei
sa ne impartasim unii din altii
unii cu altii
vorbind despre obisnuite intamplari
ne bucuram ca suntem
si traim

***

soarele ce se rasfrange-n miliardele de picaturi
libertatea, ca aripa de fluture topita in cenusa de lumina

pestele pradat de apa contorsionat in desertul de aer
omul pescar potopit in apele cerului
argintul stelelor indragostite de aurul lunii
pamantul asudat in siroaie
compozitia chimica a aerului plus cele 6 miliarde de respirari simultane
deschizaturile trupului si grasimea ce uneste carnea cu pielita
singurul prieten nedespartit- ghetarul nostalgiei
sarutul dulce al tradarii mult prea mult povestit
slove-nsirate intim unite cu inima
culorile ce ispasesc trecute suferinte
grundul ce imbraca lemnul sub fruntea fecioarei
micile bucurii impreuna cu sovaitoarele tristeti impartasite
aura de dragoste din jurul puiutului de om abia nascut
eu
tu
noi
voi
ne-am intalnit si locuim in sala de asteptare
din coroana ciresului ce a crescut la umbra
copilariei
***
astazi
la fel ca ieri
si ca-n celelalte zile
asteptam primavara

povara de frig ne covarseste
nu ne striveste speranta

si
in fiecare zi
o luam de la capat
legam in mod trainic
si in ordine bine stabilita
partile componente ale fericirii
construind-o astfel
sub povara frigului

***

sevraj

am îngheţat în braţele tale
ţi se scurgea
sângele pe pielea înfrigurată
te-am zguduit carne ţurţure spart
praf şi ţărână te-ai prefăcut
sub umoarea sticloasă a ochilor
şi n-am putut aduna din tine nici umbra


 

iarna la capatul curcubeului

de la capat |in fiecare zi | trebuie
in apropierea extraordinarului a supranormalului
uitam ca traim de fapt una din normalitatile existentei
orice am face

de la capat| in fiecare dimineata de la capat
respir imposibilul de respirat aer
mana inghetata de blestem nu mai poate picta
asemeni sufletului troienit de ura ce nu mai poate iubi

sunt obligat sa respir| nu trebuie sa tradez aerul
pentru a gasi puterea sa o iau de la capat
deocamdata trebuie sa respir aer
singuratatea ma covarseste mai rau ca frigul iernii

strang in brate piatra fierbinte| incrancenat
gheata din jur imi patrunde sangele carnea inima
obsesia frigului paralizeaza creierul
doar din nadejde imi iau puterea sa respir

cand va veni dezghetul se vor trezi la viata
visatorii-oameni ce mor in fiecare zi de prea mult frig
de prea multa raceala| vor inflori credinta si dragostea
sigur| nu se poate altfel

sunt pielea de gaina a pietrei si strang in brate
asemeni celor 6 miliarde de epiderme inghetate
piatra fierbinte in forma de glob

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s