Redirecţionat: fără cap deocamdată

de la un timp se plictisea îngrozitor

pe malul apei arunca alene pietricele şi

privea cum se întindeau mămăligile pe luciul liniştit.

îi mai stârneau cât de cât curiozitatea arborele cotit şi alinierea pistoanelor

de aceea făcea şcoală să dea de carnet

instructorul îi spunea o dată la 10 secunde

călca ambreiajul până la podea când bagi în viteză

+++

îngrijea flori

îşi ducea îngeraşii la grădiniţă

iarna le făcea pârtii şi oameni de zăpadă

din când în când respira cald

lângă mimosele de constantinopole

lăsate în plata domnului.
+++

pentru ca obosea foarte tare

medicul îi recomandase mers pe picioare o oră pe zi

în timpul plimbării se întreba de ce tot îl compară internauţii ăştia cu simţ artistic

ba cu un ursuleţ de pluş, ba cu un scârţâit de uşă ori cu o adiere

hotărâse într-o zi să vorbească cu ei aşa că

îşi făcu un cont pe facebook

dar culmea

împins de poeţi să dirijeze atâtea lumini

Dumnezeu s-a îmbolnăvit de fotofobie

şi nu reuşea să tasteze parola.

Despre alfabetul simplu


Aşază-te aici lângă mine în leagănul dintre lumile noastre
între florile îmbobocite printre împletiturile  funiilor
ne aplecăm şi ne facem vânt
o dată încă o data. te bucură!
lumea din care vin e după aburul acela
când o sa fiu aproape de negura ta intind mâna şi risipesc
taci. încordat îţi acoperi ochii urechile
şi mă faci să cred că lumea ta e cumplită
hai să îi spunem că are uitarea in sânge
crezi că va asculta?



uimirea mă cuprinde în vorbele pe care le şopteşti
este minunata întalnirea aceasta
trebuie doar să privesc şi-ţi pot mângâia cuvintele
pe care le cunosc de parcă ar fi fost născute din mine
aproape ne dăm peste cap
lumea aceasta grăbită îşi uită povestea
îi putem vorbi dacă-i deschidem ochii urechile
cu stupit şi cu tină cum ne-au fost deschise şi nouă
o învăţăm alfabetul simplu al inimii
şi la urmă de tot îi arătăm verdele minunat al ierbii
răbdarea noastră va fărâma încet
carapacea ţestoasă a ochilor ei
şi zidul chinezesc al urechilor sale
iar dac-ar fi să-ţi vorbesc despre mineîţi pot spune că
nu-mi feresc ochii urechile cu mâinile ci doar le cercetez
de frica vreunei carapace crescute peste privire
sau unui zid lung deasupra timpanului
si că
atunci când ţie îţi pare că tac de fapt
te iubesc



îmi dai voie sa te ţin de mâna ?
te rog…te rog
am in buzunar o acadea în forma de stea
am ronţăit un colţ, mai sunt patru
ţie ţi-o dau dacă-mi prinzi mâna
mi-e teama să nu alunec
căci în lumea mea nu mai vreau
în lumea ta o să-mi văd carapacea ţestoasă a ochiului
şi-o să-mi aud zidul chinezesc al urechii
te rog!…te rog
uite-ţi mai dau un bulgaraş de soare
pe care l-am ascuns intr-un zambet
ştiam eu că îţi place
vrei tu?


te rog să-ţi lipeşti linia inimii ce străbate podul micuţ
al palmei tale de la mâna dreaptă
peste aceeaşi linie din podul palmei mele crestate
priveşte cum se sudează şi se încalecă structurile liniilor
peste uniformul ponor ce ameninţă zborul sub leagăn
trainic e podul din palmele noaste
nu poate fi fărâmat nici cu fierul cel ascuţit
iar de va curge  sânge noi vom presa cu acadeaua rănile
şi le vom cauteriza cu rămăşiţele din bulgăraşul de soare
luat în palme şi sărutat
aceaste crestături nu vor putea decât să înmulţească liniile vieţii
cu încă doua unele într-altele
descălecate peste alte linii crestate din inimi


îmi place aici lângă tine ascultăm cum şoptesc
podurile palmelor noastre însemnate cu linii de inimi
vrei sa mă strangi in brate?mi-e frica de inserarea care mă încearca
uite imi sprijin capul în umărul tău
tu îndrazneşte si mă strânge cu forţă vreau sa te simt alături
de ceva nopţi sunt obosită de frica varcolacilor care-mi înghit luna
dacă visez urât te rog nu mă trezi zgâlţâindu-mă
coşmarul va coborî din vis peste mine
doar mângâie-mi faţa si o sa râd fericită


noapte bună miez din cuvinte!
am reuşit să te-adorm nelinişte obosită
daca te uitai la cer poate zăreai coama de leu
a inimii mele chiar lângă lună cum o păzeşte
o vedeai sigur dacă priveai în adâncul inimii tale
nimeni nu-ţi va sfâşia astrul
dormi liniştită

buna dimineaţa! m-am odihnit după atâtea nopţi
trebuia să mă mişti dacă ţi-a amorţit braţul
ce bine-am dormit
mi-ai mângâiat toată noaptea obrazul

dar ai mâncat un colţ din acadeaua sub forma de stea
dacă o vreau inapoi?


Buna dimineaţa!